euroflation.
Explicații

Unde valorează cel mai mult salariul minim în Europa: euro față de puterea de cumpărare

Luxemburg are cel mai mare salariu minim în euro, Germania în putere de cumpărare. Cum reordonează prețurile 22 de țări din UE și ce lasă deoparte cifrele.

euroflation · 4 noiembrie 2026 · 7 min

La 1 iulie 2026, cel mai mare salariu minim național în euro era cel din Luxemburg, 2.771 € pe lună înainte de impozitare. Ajustat în funcție de nivelurile prețurilor, era cel din Germania: 2.164 de standarde ale puterii de cumpărare (SPC), față de 2.108 în Luxemburg. Aceleași opt țări conduc în ambele clasamente, dar mai jos ordinea se schimbă: România urcă opt locuri când se iau în calcul prețurile, iar Estonia coboară șase. Articolul clasează în ambele moduri cele 22 de țări din UE care au un salariu minim național, numește cele opt țări din lista site-ului care nu au un asemenea salariu și spune ce poate și ce nu poate arăta cifra în SPC.

„Valorează cel mai mult” înseamnă aici suma cea mai mare după ajustarea făcută de Eurostat pentru nivelurile medii ale prețurilor. Nu este salariul net și nu este costul cumpărăturilor unei anumite persoane. Tabelul Eurostat cuprinde și șapte țări candidate (Muntenegru, Republica Moldova, Macedonia de Nord, Albania, Serbia, Turcia și Ucraina) și Statele Unite; ele nu se află pe lista site-ului și nu sunt clasate aici.

Două moduri de a măsura același salariu

Eurostat publică salariul minim național al fiecărei țări ca sumă lunară brută: valoarea în vigoare la 1 ianuarie și la 1 iulie, înainte de impozitul pe venit și de contribuțiile sociale ale angajatului (earn_mw_cur; metadate). Suma este dată în euro și în SPC.

  • Euro. Suma unei țări din afara zonei euro este convertită la cursul de schimb de la sfârșitul lunii precedente. Pentru Cehia, Ungaria, Polonia și România a fost folosit cursul de la sfârșitul lunii iunie 2026.
  • SPC. Standardul puterii de cumpărare este „o unitate monetară artificială”: teoretic, un SPC cumpără aceeași cantitate de bunuri și servicii în fiecare țară. Eurostat îl obține împărțind suma în moneda națională la o paritate a puterii de cumpărare (PPC), un indicator al diferențelor de nivel al prețurilor dintre țări (SPC; PPC). Pentru salariul minim se folosesc PPC pentru cheltuielile de consum final ale gospodăriilor.

Împărțirea sumei în SPC a unei țări la suma ei în euro arată ce face ajustarea. Pentru România și Bulgaria suma în SPC este de 1,60 ori suma în euro; pentru Luxemburg este de 0,76 ori, iar pentru Irlanda de 0,73 ori. Metoda din spatele SPC și deosebirea ei față de salariul real în timp sunt prezentate în articolul puterea de cumpărare și salariile reale.

Clasamentul în euro și în SPC

Tabelul clasează cele 22 de țări după suma lor în SPC. Ultima coloană este locul în euro minus locul în SPC: semnul plus înseamnă că țara se află mai sus când se iau în calcul prețurile, semnul minus că se află mai jos.

ȚaraEuro (€ pe lună)Loc în euroSPC (pe lună)Loc în SPCDiferență de locuri
Germania2.34332.1641+2
Luxemburg2.77112.1082−1
Țările de Jos2.33842.0233+1
Belgia2.23451.9224+1
Irlanda2.39121.7565−3
Franța1.86761.69260
Slovenia1.48271.66070
Spania1.42581.55680
Polonia1.119101.5479+1
Lituania1.15391.39310−1
Croația1.050141.33911+3
România825201.31712+8
Portugalia1.073121.24013−1
Grecia1.073121.22914−2
Cipru1.088111.22015−4
Malta994151.08116−1
Slovacia915181.07417+1
Ungaria906191.04818+1
Cehia923171.01519−2
Bulgaria6202299320+2
Letonia78021938210
Estonia9461693522−6

Sursa: Eurostat, earn_mw_cur, 1 iulie 2026 (2026-S2), sume lunare brute; setul de date a fost actualizat la 31 iulie 2026. Locurile și ultima coloană sunt calculul euroflation. Portugalia și Grecia au aceeași sumă în euro și împart locul 12, așa că următoarea țară în euro este pe locul 14. Eurostat marchează toate cele 22 de valori în SPC ca estimări.

Cine urcă și cine coboară

  • Aceleași opt țări conduc. Germania, Luxemburg, Țările de Jos, Belgia, Irlanda, Franța, Slovenia și Spania sunt primele opt atât în euro, cât și în SPC, doar că în altă ordine. Germania trece de pe locul al treilea pe primul loc, Luxemburg de pe primul loc pe al doilea, Irlanda de pe al doilea pe al cincilea. Suma Irlandei de 2.391 € devine 1.756 SPC, adică 0,73 din suma în euro, cea mai mare scădere raportată la suma în euro din tabel.
  • Urcă. România urcă de pe locul 20 pe locul 12 (825 € față de 1.317 SPC), iar Croația de pe locul 14 pe locul 11. Bulgaria are cea mai mică sumă în euro (620 €), dar se află pe locul 20 în SPC (993), înaintea Letoniei și a Estoniei. Polonia trece de pe locul 10 pe locul 9, depășind Lituania.
  • Coboară. Estonia coboară de pe locul 16 pe locul 22, ultimul. Suma Estoniei de 946 € este mai mare decât sumele în euro ale Letoniei, României, Ungariei, Slovaciei, Cehiei și Bulgariei, dar suma sa de 935 SPC este mai mică decât suma în SPC a fiecăreia dintre ele. Cipru coboară de pe locul 11 pe locul 15, Cehia de pe locul 17 pe locul 19, iar Grecia de pe locul 12 (comun) pe locul 14.
  • Rămân pe loc. Franța, Slovenia, Spania și Letonia păstrează același loc în ambele liste.

Diferența dintre extreme se micșorează și ea. Eurostat notează că la 1 iulie 2026 cel mai mare salariu minim în euro (Luxemburg) era de 4,5 ori cel mai mic (Bulgaria); în SPC, cel mai mare (Germania) era de 2,3 ori cel mai mic (Estonia).

Țări fără salariu minim național

Opt țări din lista site-ului nu au rând în tabel: Austria, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia în UE, iar Islanda, Norvegia și Elveția în afara ei. Datele Eurostat nu conțin nicio valoare pentru ele, marcată drept „valoare lipsă; datele nu pot exista”, deoarece nu au salariu minim național. Metadatele sale spun că salariile minime de acolo sunt stabilite prin convenții colective sectoriale. Paginile lor de pe acest site arată ce se aplică în schimb: Austria, Danemarca, Finlanda, Italia, Suedia, Islanda, Norvegia și Elveția, unde pagina tratează și salariile minime cantonale.

Ce lasă deoparte aceste cifre

  • Înainte de impozitare. Toate sumele sunt brute, înainte de impozitul pe venit și de contribuțiile sociale ale angajatului, care diferă de la o țară la alta. Salariul net nu se află în aceste date, așa că nici clasamentul, nici vreo diferență din el nu spun cât păstrează un angajat.
  • Un nivel mediu al prețurilor. PPC compară „un coș de bunuri și servicii comparabile, alese pentru a fi reprezentative pentru modelele de consum din diferitele țări” (glosarul Eurostat), aici pentru cheltuielile de consum final ale gospodăriilor în ansamblu. Rezultă o singură comparație de prețuri pe țară pentru tot ce cheltuiesc gospodăriile, chiriile aflându-se printre prețurile înregistrate (metadatele Eurostat despre PPC descriu o anchetă anuală privind chiriile efective în majoritatea țărilor). Metadatele Eurostat nu descriu nicio ajustare pentru cheltuielile unui angajat cu salariu mic, iar un nivel general al prețurilor nu este prețul unui singur element, precum chiria sau mâncarea. Pentru chirii vezi prețurile locuințelor, chiriile și inflația; pentru alimente, nivelul prețurilor alimentelor.
  • O imagine la un moment dat, cu valori estimate în SPC. Sumele sunt cele în vigoare la 1 iulie 2026. O majorare introdusă între cele două date de referință apare abia în următoarea publicare, iar Eurostat publică datele în ianuarie și în iulie. Eurostat folosește cele mai recente PPC disponibile și le înlocuiește când sunt publicate unele mai noi, deci sumele în SPC și locurile pot fi revizuite. Sumele în euro pentru Cehia, Ungaria, Polonia și România depind de cursul de schimb de la sfârșitul lunii iunie 2026.
  • O sumă lunară construită prin conversii. Atunci când salariul minim este stabilit pe oră sau pe săptămână, Eurostat îl convertește într-o sumă lunară cu factori furnizați de țări: de exemplu 38,8 ore pe săptămână în Germania, 39 în Irlanda, 35 în Franța și 36 în Țările de Jos. În Grecia, Spania și Portugalia, unde se plătește de 14 ori pe an, suma anuală este repartizată pe 12 luni. Pentru aceste țări cifra nu este deci o rată orară și nu coincide neapărat cu suma de pe un anumit fluturaș de salariu.
  • O singură sumă pe țară. În unele țări se pot aplica sume diferite în funcție de sector, vârstă, vechime, calificare sau condiții economice. În Țările de Jos, de exemplu, salariul minim din date este cel pentru angajații de 21 de ani și peste, iar pentru vârstele de la 15 la 20 de ani se aplică sume mai mici.
  • Locurile apropiate pot să nu fie diferențe reale. Metadatele Eurostat despre paritățile puterii de cumpărare spun că indicatorii bazați pe PPC „nu sunt destinați să stabilească un clasament strict al țărilor” și că erorile din aceștia pot schimba ordinea, mai ales atunci când țările sunt grupate într-un interval îngust. Letonia (938) și Estonia (935) diferă cu 3 SPC, iar Portugalia, Grecia și Cipru se află la cel mult 20 SPC una de alta.
  • Nu spune ce este suficient. O cifră mai mare în SPC nu arată că un angajat din țara respectivă o duce mai bine. Impozitele, chiria, orele de lucru și locurile de muncă disponibile pentru un anumit angajat se află în afara acestor date.

Unde să cauți pe acest site

Pe scurt

  • La 1 iulie 2026, cel mai mare salariu minim național era cel din Luxemburg în euro (2.771 € pe lună) și cel din Germania în SPC (2.164).
  • Aceleași opt țări conduc în ambele clasamente. România urcă opt locuri (de pe locul 20 pe locul 12), iar Estonia coboară șase (de pe locul 16 pe locul 22).
  • Diferența dintre cel mai mare și cel mai mic se micșorează de la 4,5 ori în euro la 2,3 ori în SPC.
  • Austria, Danemarca, Finlanda, Italia, Suedia, Islanda, Norvegia și Elveția nu au salariu minim național și nicio valoare.
  • Sumele sunt brute, ajustate la un nivel mediu al prețurilor și estimate în SPC; locurile despărțite de doar câteva SPC pot să nu fie diferențe reale. Sumele nu arată salariul net și nu indică unde salariul este suficient.

Cifre: Eurostat (salariile minime lunare earn_mw_cur, 1 iulie 2026; metadate de referință earn_minw_esms; Statistics Explained, Minimum wage statistics și glosar). euroflation este un instrument independent de monitorizare și nu este afiliat la Eurostat, la Comisia Europeană sau la UE. Nimic de aici nu constituie consultanță financiară sau sfat privind unde să lucrezi ori să locuiești. Citatele provin din originalele în limba engleză.